În lipsa enzimelor, digestia alimentelor consumate nu s-ar mai putea realiza şi organismul n-ar mai fi în masură să-şi extragă elementele necesare din hrană. Cu ajutorul enzimelor, din alimente se eliberează vitamine, aminoacizi şi substanţe minerale, necesare pentru funcţionarea normală a organismului.

Sursele naturale de enzime sunt zarzavaturile crude, ouăle, carnea şi peştele proaspăt. Deoarece fiecare enzimă contribuie la prelucrarea unei substanţe nutritive, diversele enzime nu se pot substitui între ele. În cazul în care apare o carenţă enzimatică de orice tip, ea produce nu numai dereglări ale procesului digestiv (balonări, gaze intestinale, dereglarea scaunelor, etc.), dar, mai devreme sau mai târziu, aceasta va favoriza şi iregularitatea şi dificultatea scaunelor.

Din principalele enzime indispensabile digestiei face parte, printre altele, pepsina, care contribuie la extragerea proteinelor din alimente şi la descompunerea lor în unităţi mai mici, numite polipeptide, creând astfel premisele necesare etapei următoare a procesului digestiv: faza descompunerii în aminoacizi.

Atunci când organismul nu dispune de pepsină în cantitate suficientă, se alterează capacitatea de absorbţie intestinală a proteinelor, iar procesul de circulaţie a sângelui şi deci sănătatea diverselor organe şi ţesuturi va avea de suferit.

Papaina, care se extrage din frunzele şi din fructele necoapte ale arborelui tropical Papaya (Carica Papaya), este tot o enzimă necesară pentru descompunerea şi prelucrarea proteinelor. De altfel, papaina acţionează asupra cărnii consumate încă înainte de a se începe procesul de digestie al acesteia în stomac.

Enzimele stimulatoare ale procesului digestiv pot fi un ajutor preţios pentru eliminarea neplăcerilor cauzate de o digeste imperfectă şi pentru corectarea şi reglarea activităţii vezicii biliare, ficatului, pancreasului şi intestinului gros. Prezintă avantajul că nu conţin extracte din alimente care adesea generează simptome alergice (cereale, lapte, ouă).

Tulburările apărute în procesul digestiei se asociază cu numeroase simptome neplăcute, putând duce uneori la boli severe. O tulburare iniţială a digestiei este balonarea, adică acumularea unor cantităţi mari de gaze la nivel intestinal. Acest simptom poate fi urmat de diaree sau constipaţie. Mai târziu devine evident deficitul de absorbţie intestinală cauzat de tulburările digestive, apărând, în consecinţă, slăbirea, senzaţia de slăbiciune, starea de disconfort şi dereglarea sistemului imunitar.

Tulburările digestive nu sunt un apanaj al vârstei înaintate, ci pot apărea în orice perioadă a vieţii. Digestia, ca parte integrantă a schimburilor metabolice, are două roluri fundamentale. Pe de o parte, prin descompunerea substanţelor compuse, inabsorbabile, provenite din alimentaţie, furnizează moleculele simple, necesare producerii energiei şi creşterii şi care numai în această formă pot fi absorbite în organism.

Pe de altă parte, ca segment al sistemului imunitar, omoară bacteriile (cu ajutorul sucului gastric), respectiv împiedică absorbţia unor compuşi inadecvaţi, evitând astfel apariţia unor reacţii imune.